„Cluj-Napoca, dragostea mea” sau „M-am saturat de Bucuresti”

Un pic de istorie

In 1859-1877 Tara Romaneasca se uneste cu Moldova si obtine independenta statala. Capitala se aseaza in Bucuresti, de unde mareata noastra patrie va fi condusa de leaderii ei neinfricati pana in zilele noastre. In momentul respectiv, chiar daca datele istorice nu sunt suficient de accesibile si limpezi, se poate presupune ca cele doua provincii aveau cam acelasi potential economic - personal as zice chiar cu un plus pentru Moldova, unde numarul mare razesilor (taranilor liberi) facea ca agricultura sa functioneze mai degraba pe baza de mana de lucru angajata - arendare in bani - decat pe baza de opresiune si probabil avea o eficienta crescuta daca e sa luam de buna ce spune istoria economica, cum ca agricultura moldoveneasca era mai bine utilata. Problema a fost rezolvata urgent printr-o gramada de tampenii care au aruncat noul stat roman in criza si prin distribuirea inegala a investitiilor si capitalului; si uite asa, Primul Razboi Mondial gaseste Moldova neindustrializata si cam incapabila sa suporte efortul de razboi. Consecinta: Moldova, blocata intr-un feudalism tarziu/capitalism precoce, a cam terminat cu dezvoltarea, chestie perpetuata pana duminica asta, inclusiv. Personal nu ma mir ca baietii din Republica Moldova nu vor unirea cu Romania si, tot personal, dorm foarte linistit pe chestia asta...

Buun, si acuma Transilvania. Prin 1914 Romania semneaza un tratat de alianta cu Austro-Ungaria si Germania pe care il tradeaza urgent printr-o conventie secreta cu Rusia si definitiv peste 2 ani cand ne mutam in barca Antantei. Luptand cu mare vitejie, si numai dupa ce intervin armatele ruse, reusim sa-i oprim pe baieti pe undeva pe la Siret in numai cateva zile. Ca sa nu fie nici un dubiu, noi eram pe stanga Siretului in sensul de curgere. Ei erau pe restul hartii. Pana la urma Antanta castiga razboiul, n-am chef sa detaliez rolul absolut determinant, hotarator etc. a Romaniei in asta. Desi prin conventia stabilita initial cu Antanta aveam tot soiul de revendicari teritoriale, pana la urma Romania renunta la Transilvania pentru Bucovina (la pacea de la Buftea). Dupa 2 ani, mai mult (centrul Ardealului) sau mai putin (Bihor, Arad, Satu-Mare, Banatul, Maramuresul), cu acordul guvernului maghiar, Transilvania se uneste cu Romania, chestie consfintita in cele din urma prin Tratatul de la Trianon. Odata cu unirea cu Transilvania - zona mult mai dezvoltata industrial si ca infrastructura - in 10 ani productia industriala se dubleaza (de ce oare?) si iepurasii albi incep sa zburde pe campii, floricelele infloresc in poienitele patriei, ce mai, se dezlantuie piciorul de plai, gura de rai. Nu pentru mult timp: Basarabia si o buna parte din Transilvania sunt cedate, fara lupta, frisoane, nopti nedormite, jale si alean Rusiei respectiv Ungariei. Textele gen „inutilitatea luptei” imi plac la nebunie. Mi-ar fi placut ca macar odata sa ne recunoastem lasitatea si mioritismul. Oricat de idiot suna, faptul ca polonezii si-au aparat tara intr-un razboi a priori pierdut, ajungand chiar sa atace cu cavaleria Panzer-ele germane, e un act de curaj, de opozitie, de demnitate si le permite polonezilor de azi sa stea cu fruntea sus. Deci din nou Transilvania e data ca moneda de schimb, incep sa ma intreb pen’ce toate sfornaielile astea nationaliste din zilele noastre, au baietii ceva oferta pentru Transilvania, de nu mai pot de dragul ei? In sfarsit, mai trece un razboi mondial, Transilvania revine in Romania asa cum o cunoastem azi si intra sub conducerea Bucurestiului, de data asta „for good”. „Epoca de aur” incearca oarecum sa reduca decalajele, fara rezultate spectaculoase, dar relativ notabile si nu neaparat fericite.

Azi

Este un fapt din categoria „common knowledge” ca Transilvania produce cam jumatate sau mai bine din bugetul national. Ce se stie mai putin este ca, in cam aceeasi proportie, bugetul national parcheaza in Bucuresti. Chiar daca mascat sub denumiri gen „investitii strategice”, „investitii de interes national” etc., el este cheltuit in Bucuresti. Cat despre capitala evaziunii fiscale, a afacerilor la negru, a comisioanelor, a jafului organizat, a miliardarilor J.J. Becali, a legii neaplicate si eludate, a pasuirilor de datorii catre buget sau regii (chiar si a persoanelor fizice), a organelor de control cele mai corupte, o cunoastem cu totii. Ce mai, un paradis fiscal. Cu cat te indepartezi de Bucuresti, cu atat ai ocazia sa vezi legile aplicate mai abitir (creca’ mana legii e prea lunga si nu se poate indoi suficient sa ajunga si in capitala), fiscul mai suparat, garda financiara mai pusa pe amenzi si termoficarea mai pusa pe taierea apei calde. Las’ ca platim noi, provincialii, si impozite si amenzi, las’ ca intreprinderile din provincie sunt mai falimentare ca alea „da Bucale” si, daca va intrebati de ce va rupeti rotile de la masina in gropi, de ce strada voastra nu e luminata suficient, de ce scoala unde invata copiii vostri nu are infrastructura pusa la punct si tre’ sa dati cu banu’ pentru zugravit sala de clasa, de ce medicul specialist va trimite la Bucuresti ca el n-are aparatura, de ce tre’ sa va luati barca ca sa mergeti la magazinul din colt (si asta nu numai banatenii) si mai stiu eu ce alte intrebari stupide va mai trec prin cap, luati o pauza, beti un ceai de menta si chemati miorita la o sueta, sa-i explicati ce sa-i transmita mamei voastre pensionare. Oricum nu va asteptati ca ziarele centrale sa va dea un raspuns, doar sunt, si ei, locuitori ai Bucurestilor, ar fi culmea sa nu le convina situatia si sa agite spiritele.

Imi aduc aminte cand Florin Calinescu - alt personaj pe care nu prea reusesc sa-l inghit - il intreba, retoric si extrem de ironic, pe Gherman: „Ce-i aia Cluj? Un targusor de provincie, acolo... Bucurestiul e capitala!”. Ei, as vrea sa-i raspund eu: Clujul e orasul unde m-am nascut. Clujul e orasul in care am crescut si in care mi-am facut educatia si este orasul in care vreau sa traiesc in continuare. Si mi se drapeleaza ca „Bucurestiul e capitala”, emblema tarii si alte gargare asemanatoare; de altfel, asta e una dintre problemele acestei tari, cloaca care e Bucurestiul = emblema Romaniei. Nici nu ma mir ca avem imaginea pe care o avem in vest; oricum asta nu-i face pe bucuresteni mai buni, mai grozavi, mai merituosi sau mai destepti decat pe „provinciali” si nu justifica, sub nici o forma, faptul ca impozitele pe care le platesc slujesc la cresterea bunastarii „capitalistilor”. Nu ma intereseaza problemele Bucurestilor nici cat gaina care naste pui vii; in schimb ma intereseaza problemele Clujului, ale judetului si ale Transilvaniei in general. Sunt de acord ca o parte din banii mei sa mearga pe „proiecte de interes national” daca 50% raman in orasul meu, 30% in judetul meu, 10% in Transilvania. Adica restul de 10%. Si „proiecte de interes national” inseamna sa nu mai ajunga Banatul sub ape, sa existe curent, drumuri si apa potabila peste tot in Moldova, sa se reimpadureasca Vrancea, sa se refaca hidroamenajarile si amenajarile funciare etc. Nu sunt bani pentru autostrada „Bechtel”? Recunosc, afacerea e dubioasa; oricum, n-am incheiat-o eu si nu eu am luat comisioanele, tot la Bucuresti s-a facut si afacerea si vilele aferente oricarei afaceri pe bani publici. Da’ cum adica nu sunt bani? Dar banii mei unde sunt, ca la mine m-am uitat si nu sunt? Daca eu si prietenii mei, concitadinii mei si cei din zona mea contribuim cel mai constiincios la buget, cum adica nu sunt bani pentru un proiect in zona mea?

Si uite-asa, dintr-o trasatura de condei, o explicatie de 3 lei si-un zambet fara suvita, dezvoltarea Ardealului e blocata pe termen nelimitat, parca am mai vazt’ in capitolul precedent ceva asemanator. Ce conteaza ca Transilvania a votat in majoritate cu portocala, da-i in mama lor de papagali (astia suntem noi, cei din Ardeal), acuma ce le trebuie, autostrada?

Da, imi trebuie autostrada care sa treaca prin Cluj, si-mi trebuie drumuri bune, si stranduri, si patinoar, si calculatoare in toate liceele, si strazi luminate ca ziua, si asistenta medicala performanta, si locuinte, si parc industrial High-Tech, si toate celelalte pentru ca platesc la impozite de ma zapacesc. Si pur si simplu n-am chef sa-i sponsorizez pe bucuresteni. Pa, pa!